[195][196][197][198][199] To this date, Crime and Punishment remains one of the most influential and widely read novels in Russian literature. », Dostoievski. Între cei doi se înfiripă în scurt timp o iubire tumultoasă și chinuitoare. De exemplu, Așa cum remarcă Nikolai Berdiaev, la Dostoievski, « religia Golgotei este religia libertății ». Mama romancierului are un stil epistolar mai personal, inspirat mai degrabă din romanul sentimental al secolului al XVIII-lea decât din viețile sfinților[48]. După cum singur avea să recunoască: « Mi se spune că sunt un psiholog; nu este adevărat, eu sunt doar un realist în sensul mai înalt al cuvântului, adică un realist care înfățișează toate adâncimile sufletului uman[371] ». He later described her in a letter to Nadezhda Suslova as a "great egoist. Fyódor Mikháylovich Dostoyévskiy, IPA: [ˈfʲɵdər mʲɪˈxajləvʲɪdʑ dəstɐˈjɛfskʲɪj] (listen); 11 November 1821 – 9 February 1881[2][c]), sometimes transliterated Dostoyevsky, was a Russian novelist, philosopher, short story writer, essayist, and journalist. Primul atac consemnat de dovezi concrete (de exemplu, un raport medical) are loc în anul 1850. He frequently used autobiographical or semi-autobiographical details. Un alt traseu spiritual parcurg personaje bine-intenționate, dar mult prea raționale și orgolioase, precum Raskolnikov (cel mai cunoscut personaj al lui Dostoievski[405]) sau Ivan Karamazov. Demonii sunt acele idei politice subversive, violente, opuse creștinismului, care „posedă” mințile fragile conducându-le spre ruină. Determinismului zolian bazat pe ereditate Dostoievski îi opune credința în libertatea nestrămutată a individului, a personalității umane[349]. Toți erau condamnați să piară, în afară de câțiva aleși. Prin intermediul lui Miliukov, scriitorul angajează o stenografă, pe Anna Grigorievna Snitkina, care va transcrie după dictare întreg romanul. [72][73] She remarked that Dostoevsky was of average height but always tried to carry himself erect. He warns the readers against a terrible revelation in the future, referring to the Donation of Pepin around 750 and the Spanish Inquisition in the 16th century, which in his view corrupted true Christianity. « еврей, где ни поселялся, там еще пуще унижал и развращал народ » Dostoievski. »[454] Deși, prin identificarea religiei cu națiunea, cele două propoziții rezonează cu citatul de mai sus din Jurnalul unui scriitor, este îndoielnic că Dostoievski le-ar fi adoptat literalmente. Mihail Dostoievski moare în 1864. Dostoievski a fost criticat pentru structura haotică, prolixă și dezorganizată a romanelor sale sau pentru elementele preluate din romanul gotic (abundența coincidențelor, precipitarea evenimentelor, tipologia personajelor), considerate efecte narative facile[518]. Feministă convinsă, Polina este probabil arhetipul unei serii întregi de femei mândre și pasionale din proza lui Dostoievski: Polina (Jucătorul), Nastasia Filipovna (Idiotul), Katerina Ivanovna Marmeladova (Crimă și pedeapsă), Lizaveta Nikolaevna (Demonii), Katerina Ivanovna și Grușenka (Frații Karamazov)[250][251]. După Revoluția Rusă din 1917, pasaje din operele lui Dostoievski au fost eliminate de cenzură, iar două cărți au fost interzise: Demonii și Jurnalul unui scriitor[521]. Dostoïevski Le roman du corps ... Chez Dostoïevski, dans les expériences de la violence ou de la maladie, le rapport aux autres et au monde est structuré via le corps. În august 1843 își dă ultimele examene, dar în loc să accepte un post prestigios în afara orașului Sankt Petersburg, se mulțumește cu poziția de inginer proiectant[105]. "), p. 172-173 în "The Cambridge Companion to Dostoevskii". Cu o zi înainte cuvântează Turgheniev, dar dezamăgește audiența prin refuzul de a-l ridica pe Pușkin la rangul de scriitor « național », la fel cum erau considerați Shakespeare, Goethe sau Molière. Dostoievski a exprimat sentimente anti-germane, anti-poloneze, anti-turcești, anti-franceze, anti-engleze, anti-catolice, anti-protestante și anti-musulmane[488]. De asemenea îl întâlnește pe tânărul baron de origine germano-baltică[212] Aleksandr Wrangel, care, din spirit de aventură, a aplicat pentru un post de procuror în Siberia. », Virginia Woolf, « L'ébranlement que j'en ai reçu dure encore, après vingt autres années », Masayuki Nagura. De altfel, când se referă la adepții iudaismului, Dostoievski folosește adesea peiorativul жид (jid) în locul neutrului еврей (evrei)[491]. [142] His early works viewed society (for example, the differences between poor and rich) through the lens of literary realism and naturalism. C. H. Beck, München 2000. traducere de Leonida Teodorescu, « Федор Михайлович был страшно поражен этою смертию. O altă victimă, frumoasa și delicata Lizaveta Nikolaevna, fire bolnăvicioasă, dominată de nevroze, nu rezistă magnetismului fatal al lui Stavroghin și este linșată de mulțimea care vrea să-i răzbune pe frații Lebeadkin. Through his relationship with Belinsky he expanded his knowledge of the philosophy of socialism. Ideea morală emerge întotdeauna din ideile mistice, din credința că omul este veșnic, că nu este o simplă ființă pământească, ci una contectată unor alte lumi și eternității. « bătrîna ședea și râdea, se prăpădea de râs, dar încet, fără zgomot, că să n-o audă el », Dostoievski, Traducere oferită de Ion Ianoși în cartea. [19] In 1833, Dostoevsky's father, who was profoundly religious, sent him to a French boarding school and then to the Chermak boarding school. Nuvela Însemnări din subterană este împărțită stilistic și structural în două părți. În următoarele ore, scriitorul are o a treia hemoragie și se stinge sub privirile îndurerate ale soției[369]. Ancheta constă în special în interogarea separată a deținuților pe baza informațiilor culese de P.D.Antonelli, agent al poliției secrete care a reușit să se infiltreze în Cercul Petrașevski în timpul ultimelor șapte întâlniri ale grupului[161]. Fiodor Dostoïevski Crime et châtiment traduit du russe par D. Ergaz suivi du Journal de Raskolnikov Tome I ... de la chaux, des briques étalées un peu partout, et cette puanteur spéciale bien connue de tous les His style was deemed "prolix, repetitious and lacking in polish, balance, restraint and good taste". Strămoșii săi, cu rădăcini nobile datând încă din secolul al XVI-lea, sărăcesc și devin parte a castei clericale. Although she divorced Dostoevsky's friend Stepan Yanovsky, she would not live with him. La fel ca Tolstoi, Dostoievski se va raporta la idealurile Rusiei rurale, dar nu pe baza principiilor etice, ca autorul Annei Karenina, ci din pură iubire creștină[393]. În Frații Karamazov, Ivan discută cu diavolul, o plăsmuire morbidă a propriei imaginații, iar romanul Idiotul evoluează, conform lui Mihail Bahtin, « într-o atmosferă fantastică de carnaval », în care Mîșkin este principiul raiului, iar Nastasia Filippovna cel al iadului carnavalesc[377]. ), pp.673-674 în "Dostoevsky: A Writer in his Time." În camera de spital, Dostoievski notează într-un caiet expresii și argouri tipice limbajului pitoresc al prizonierilor din Omsk. Un exemplu interesant este ultimul vis al lui Raskolnikov, care, internat la infirmeria închisorii, prevede, în haosul delirului, invazia unei « ciume » nihiliste în Rusia și Europa: Criticul sloven Janko Lavrin, care a asistat la Revoluția Rusă din 1917 și i-a cunoscut pe Vladimir Lenin, Leon Troțki și alți lideri comuniști, consideră pasajul « profetic prin simbolismul său »[384]. Dostoievski. — В мире книг, 1985, № 6, июнь; Лебедев Сергей. Dostoevsky received more letters from readers than ever before, and people of all ages and occupations visited him. Cu un subiect complex, dar melodramatic[238] și personaje despre care chiar scriitorul va admite că sunt « mai degrabă păpuși decât ființe umane » care și-au atins « forma artistică »[239], Umiliți și obidiți nu este foarte apreciat de critici. », « [сострадание] к бедным, слабым и беззащитным ». Pentru Dostoievski, monumentul simbolizează triumful materialismului în Europa[243] și este întruchiparea bestiei profețite de Apocalipsă: « Este ca un fel de ilustrație biblică, ceva babilonian, o proorocire a Apocalipsei care se împlinește în fața ochilor tăi. Pe străzile și aleile acestei zone, în Piața cu fân sau de-a lungul canalului Ekaterinski, se desfășoară acțiunea unor importante lucrări dostoievskiene, ca Idiotul sau Crimă și pedeapsă. Romanul Demonii este un adevărat succes și se vinde în 3000 de exemplare[320]. French, German and Italian translations usually came directly from the original, while English translations were second-hand and of poor quality. Pe Akimici și Aristov, Dostoievski îi consideră prea abrutizați de viața penitenciarului. Although he emphasises that he does not intend to publish his notes for the public, the narrator appeals repeatedly to an ill-described audience, whose questions he tries to address. "[24] Dostoevsky's character and interests made him an outsider among his 120 classmates: he showed bravery and a strong sense of justice, protected newcomers, aligned himself with teachers, criticised corruption among officers and helped poor farmers. Unii prieteni i-au descoperit o latură mai socială: compasiunea pentru cei săraci, slabi și fără apărare În eseul Existențialismul este un umanism, Sartre consideră afirmația lui Dostoievski din Frații Karamazov « Dacă Dumnezeu nu există, totul va fi permis »[401] punctul de plecare al crizei existențiale. p. 23 în "The Cambridge Companion to Dostoevskii". « Și deodată am simțit că, în ceea ce mă privește, nu ar conta dacă lumea ar exista sau, dimpotrivă, nu ar fi nimic nicăieri. [20] To pay the school fees, his father borrowed money and extended his private medical practice. None were successful, and his financial difficulties led him to write a novel. He thought that contemporary western Europe had "rejected the single formula for their salvation that came from God and was proclaimed through revelation, 'Thou shalt love thy neighbour as thyself', and replaced it with practical conclusions such as, 'Chacun pour soi et Dieu pour tous' [Every man for himself and God for all], or "scientific" slogans like 'the struggle for survival'". pp. He was only permitted to read his New Testament Bible. Arthur P. Mendel, trad. În viziunea lui Dostoievski, religia și naționalitatea sunt legate indisolubil[452], deoarece o națiune se naște prin intermediul unei religii: În romanul Demonii, personajul Șatov, un reprezentant al lui Dostoievski, mărturisește că și-a modelat convingerile după două afirmații aruncate în treacăt de enigmaticul Stavroghin: « Un ateu nu poate fi rus. Their first child, Sofya, had been conceived in Baden-Baden, and was born in Geneva on 5 March 1868. Edited by W.J. Vipper îl invocă pe Dostoievski ca autoritate morală, atunci când vorbește despre « jidanii care vor distruge Rusia »[504]. Idiotul este un roman complex, subiectiv, romanul nehotărârii și al reacției convulsive a umanului față de faptele unei societăți violente care, în lipsa rațiunii, se conduce după instinct și patimi. Edited by Mary Petrusewicz. [22][23], Dostoevsky disliked the academy, primarily because of his lack of interest in science, mathematics and military engineering and his preference for drawing and architecture. Familia în care s-a născut Dostoievski însă, a avut un caracter foarte diferit. După ce îl vizitează pe Mihail în Reval, Dostoievski participă frecvent la concerte, opere, piese de teatru și balet. Dostoievski s-a născut în Moscova și a făcut cunoștință cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și străini. Eram foarte iritabil și aveam o susceptibilitate bolnăvicioasă; aveam obișnuința să deformez cele mai obișnuite fapte și să le dau o înfățișare și o dimensiune nouă[216]. Wrangel remarcă: « Nu cred că îi purta o stimă deosebită - era mai mult o formă de milă față de un om nefericit, strivit de soartă[219][220]. Ivan, however, has stated that he is against Christ. », "Dostoevsky Research Station: Chronology", scrisoarea către Nikolai Strahov, 26 februarie 1869, https://de.wikipedia.org/wiki/Fjodor_Michailowitsch_Dostojewski. Îmi trebuie bani și cărți. Pyotr gathers conspirators such as the philosophising Shigalyov, the suicidal Kirillov and the former military man Virginsky. — Смена, 1995, № 216, 19 сентября, фото. Un asemenea material eterogen, inegal tematic, dar și calitativ, poate fi încadrat doar cu foarte mare greutate de criticii literari. The famous Malayalam novel Oru Sankeerthanam Pole by Perumbadavam Sreedharan deals with the life of Dostoevsky and his love affair with Anna. Pyotr plans to have Kirillov, who is committed to killing himself, take credit for the murder in his suicide note. Publicarea Amintirilor continuă aici în anii 1861 și 1862. Leatherbarrow. Feodor Mihailovici Dostoievski s-a născut la 30 octombrie 1821, în timpul ultimilor ani de domnie ai țarului Alexandru I, ani care au reprezentat o perioadă haotică și instabilă din istoria Rusiei. Before the war of 1812 he signed in Ukrainian – "Mykhailo" and only during the war, when he worked as a military doctor, he began to sign in Russian – "Mikhail". Il comptait sur l’Idiot pour sortir de la bohème. Stavroghin nu este un afiliat politic, nici nu face parte oficial din grupul lui Verhovenski; derapajele lui au gratuitatea și „grandoarea” pe care doar o conștiință dislocată complet de conceptele de bine și rău le poate genera. », Dostoievski, denumite astfel de biografi pentru că au fost scrise în timpul exilului siberian, Emanciparea țăranilor va avea loc la începutul anului, « она любила меня беспредельно, я любил ее тоже без меры, но мы не жили с ней счастливо. În cazul nerespectării clauzelor, Stellovski este îndrituit să publice toate operele lui Dostoievski de acum înainte, timp de nouă ani, fără să onoreze drepturile de autor[260]. Dostoevsky's parents were part of a noble family of Russian Orthodox Christians.The family traced its roots back to a Tatar, Aslan Chelebi-Murza, who in 1389 defected from the Golden Horde and joined the forces of Dmitry Donskoy, the first prince of Muscovy to openly challenge the Mongol authority in the region,[5] and whose descendant, Danilo Irtishch, was ennobled and given lands in the Pinsk region (for centuries part of the Grand Duchy of Lithuania, now in modern-day Belarus) in 1509 for his services under a local prince, his progeny then taking the name "Dostoevsky" based on a village there called Dostoïevo.[6]. Mihail Dostoievski suferea de un fel de afecțiune nervoasă care îi agrava stările indispoziție pe timp de vreme rea. Planul fostului student se complică însă, când sora Alionei, Lizaveta, o femeie naivă și sufletistă, devine martor al crimei și victimă colaterală. He describes himself as vicious, squalid and ugly; the chief focuses of his polemic are the "modern human" and his vision of the world, which he attacks severely and cynically, and towards which he develops aggression and vengefulness. Mai mult, lui Dostoievski îi displăceau știința, matematica și ingineria militară, deși avea o oarecare preferință pentru desen și arhitectură. „Dar principala, cea mai groaznică suferință nu ți-o pot pricinui rănile, ci conștiința, certitudinea că peste un ceas, apoi peste zece minute, apoi peste o jumătate de minut, peste o clipă, sufletul ți se va despărți de trup, că n-ai să mai fii om și că asta-i absolut sigur; important e că-i absolut sigur. Este un roman politic despre ideile ideologilor de stânga din Rusia acelor vremuri (pe care scriitorul le consideră demonice), descriind amoralitea unui grup de așa-ziși revolutionari, conduși de maleficul și manipulatorul de conștiințe Piotr Verhovenski. Ce cheltuiești pe mine nu se pierde[208]. Călătoria continuă prin Frankfurt, Darmstadt, Heidelberg și Karlsruhe. Тем не менее общую-то связь жизни моей помню. Instead of answering him, Christ gives him a kiss, and the Inquisitor subsequently releases him, telling him not to return. Importanța sa în literatura universală este de prim rang[21]: Dostoievski a reprezentat o influență principală pentru scriitori și gânditori ca Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. p. 156 în "The Cambridge Companion to Dostoevskii". Șigaliov propune un sistem politic în care societatea este împărțită astfel: o zecime se bucură de libertate și drepturi nemărginite, iar nouă zecimi sunt reduse la condiția de sclavi primitivi. Primele părți ale romanului apar în septembrie 1860 în gazeta săptămânală Lumea rusă (Русский мир). Liderii revoltei sunt spânzurați sau exilați în Siberia pe viață. -- вскричал вдруг князь, под впечатлением внезапной мысли, -- на эту картину! [...] С потолков капель — всё сквозное. « Feodor Mihailovici a fost zguduit îngrozitor de această moarte. [41] Dostoevsky used the circle's library on Saturdays and Sundays and occasionally participated in their discussions on freedom from censorship and the abolition of serfdom. « Религия Голгофы есть религия свободы. Они поражены религиозной болью и мукой, они ищут спасения. He returned to Saint Petersburg in late July. Nabokov critică galeria de personaje dostoievskiene, formată « în mod exclusiv din nevrotici și lunatici », ale căror personalități nu evoluează deloc de-a lungul romanului. [127], Dostoevsky was an Orthodox Christian[128] who was raised in a religious family and knew the Gospel from a very young age. ("Помню, что родители пали на колени и долго молились перед иконами в гостиной, а потом поехали молиться к Иверской божьей матери. The Underground Man was very influential on philosophers. Este înhumat la cimitirul Tihvin de la Mânăstirea Alexandr Nevski, Sankt Petersburg, lângă mormintele unor poeți pe care i-a iubit: Nikolai Karamzin și Vasili Jukovski. Mă privea insistent cu ochii lui inteligenți, cenușiu-albaștri, încerca să se uite în sufletul meu - ce fel de om sunt? These characters were compared to those of Hoffmann, an author whom Dostoevsky admired. « În tunica de soldat mă simt la fel de captiv ca înainte[206]. "[158] In her essay The Russian Point of View, Virginia Woolf said, "Out of Shakespeare there is no more exciting reading". Subiectul cărții a scandalizat zona liberală și radicală a criticii. « Când ideea vieții veșnice este pierdută, sinuciderea devine o necesitate absolută, chiar inevitabilă pentru orice om, care s-a dezvoltat puțin mai mult de nivelul fiarelor. Dostoievski îi răspunde însă lui Kovner și printr-o serie de articole publicate în martie 1877 în Jurnalul unui scriitor : Chestiunea evreiască, Pro și contra, Status in statu. Но вдруг раздался ужасный, нечеловеческий крик, вернее, вопль, и Федор Михайлович начал склоняться вперед. Coming "from above" (the Swiss mountains), he physically resembles common depictions of Jesus Christ: slightly larger than average, with thick, blond hair, sunken cheeks and a thin, almost entirely white goatee. Tema este chiar drama omului sărac, pentru care libertatea interioară, individualitatea și respectul de sine se surpă sub imperiul condiționărilor sociale[412].